SPIRU C. HARET

(15.02.1851, Iași – 17.12.1912)

 -          Matematician de talie internațională, și-a dedicat viața dezvoltării învățământului
românesc; considerat drept cel mai de seamă ministru al învățământului pe care l-a avut România în perioada antebelică.
-          1862-1869 – studii secundare la Colegiul „Sf. Sava” din București;
-          1869-1874 – cursuri la Facultatea de Științe – secția fizică-matematică, a Universității din
București.
-          1874 – obține, prin concurs, o bursă pentru Paris și susține din nou licența în matematică
la Universtiatea din capitala Franței, iar în 1875 obține licența în fizică.
-          Haret a fost al patrulea român doctor în matematică și primul la Universitatea Sorbona.
Întors în țară este numit profesor suplinitor la catedra de mecanică rațională de laFacultatea de Științe a Universității București, după câteva luni fiind titularizat. La un an de la numirea ca profesor începe îndelungata sa activitate în administrația învățământului românesc:
-          1882-1884 – membru în Consiliul Permanent al Instrucției;
-          1883-1884 – inspector general al școlilor, calitate în care redactează un Raport asupra învățământului secundar cu mare ecou în epocă.
-          1885-1888 – Secretar general în Ministerul Instrucției;
-          1879 – a fost ales Membru corespondent al Academiei Române, iar în 1892 Membru al
Academiei;
-          Mai 1896 – raportor al Legii învățământului primar și primar normal de sub ministeriatul
lui Petre Poni;
-          Din 1897 – ocupă în trei rânduri funcția de ministru al Instrucției și Cultelor: 31.03.1897-
11.04.1899; 14.02.1901-22.12.1904; 31.03.1907-28.12.1910. În 1901 și 1903 publică ample rapoarte către rege asupra activității ministerului.          
            În perioada în care el s-a aflat la conducerea învățământului românesc au fost adoptate trei legi ale învățământului: Legea învățământului secundar și superior (23.03.1898), Legea învățământului profesional (1899), Legea pentru școlile de copii mici (1909).
-          1910 – în “Mecanique sociale” propune o explicare a fenomenelor sociale prin
introducerea aparatului matematic. Savantul român considera că în societate acționează trei factori: economic, intelectual și moral.         
                 Prin Legea învățământului secundar din 1898 cele două grade de învățământ au dobândit o organizare și orientare mai adecvată noilor cerințe ridicate de dezvoltarea  economică și culturală a României la sfârșitul secolului al XIX-lea .            
                  Printre prevederile legii din 1898 referitoare la învățământul superior apare și cea care privea înființarea seminarului pedagogic ca instituție de pregătire a corpului didactic pentru învățământul secundar.           
                   În activitatea sa, Haret a fost ghidat în permanență de o serie de principii de politică școlară, întemeiate la rândul lor pe principii pedagogice.

Sursa: Larousse