JOHN LOKE - biografie

JOHN  LOKE

(29.08.1632, Wrington, Anglia – 28.10.1704, Oates)

- filosof empirist, psiholog și remarcabil teoretician al educației.

- studii secundare la West minister School (Londra), unde a studiat mai ales limbile vechi (latina, elena, ebraica)

- 1650 – obține licența într-un colegiu din Oxford.

- 1660-1670 – lector de limbă greacă, retorică, filosofie morală la Oxford.

- din 1666 – se angajeajză consilier, medic și preceptor în familia contelui de Shaftesbury, ocupându-se de educația fiului și nepotului acestuia.

- 1675 – obține licența în medicină la Oxford.

- în 1684 – Edward Clarke, alt aristocrat englez, îi solicită lui Locke o serie de sfaturi pentru educația fiului său de opt ani. În urma corespondenței dintre cei doi apare volumul “Some Thoughts Concentring Education” (Câteva cugetări asupra educației, 1693). Însă, înainte de acesta, autorul cugetărilor se remarcase ca filosof prin opera “Încercare asupra intelectului uman (1690)”

            În urma a îndelungate cercetări, Locke afirmă că “la baza cunoașterii se află experiența”. La naștere, sufletul omului este o „tabula rasa”, orice cunoștință este rezultatul experienței, noțiunile se constituie din materiale oferite de simțuri.

            În opera sa pedagogică, “Some Thoughts Concetring Education” întâlnim recomandări, sugestii pentru părinți, care pot fi grupate în trei capitole: educație fizică, educație morală și educație intelectuală.

            John Locke acordă o foarte mare importanță educației în procesul devenirii ființei umane (nouă zecimi din oameni sunt ceea ce sunt, buni sau răi, datorită educației). Pedagogul englez aspiră către un om cu simț practic, întreprinzător, capabil să-și conducă bine afacerile, dar care poate să posede și maniere alese, adică să fie om de societate. De asemenea, Locke este adeptul educației în familie, argumentând că școala nu oferă decât instrucție, de regulă, ea neavând capaciatatea de a educa, iar pe primul loc trebuie să se afle educația.

            Este de părere că pentru călirea organismului este necesar un regim sever de viață, deprinderea cu oboseala, cu hrana cumpătată, apă rece la spălat etc. Munca fizică era o altă modalitate considerată ca fiind favorabilă pentru sănătatea organismului, dar și pentru pregătirea omului de acțiune. 

Sursa: Științele educației 

Dicționar enciplopedic