MARIA MONTESSORI
(31.08.1870, Chiravalle – 06.06.1952. Norwijk am
See, Olanda)
- figură de
frunte a pedagogiei reformatoare de la începutul secolului XX, pionieră a
luptei pentru drepturile copilului și ale femeii
-
prima femeie medic din Italia.
-
a întreprins numeroase studii medicale, antropologice, psihiatrice și pedagogice
asupra copiilor deficienți.
-
1907 – deschide prima grădiniță într-un cartier sărac din Roma, în care își va
pune în aplicare concepțiile pedagogice noi.
-
înființează și o școală primară, realizând o reform conceptuală care reclamă o
schimbare totală a școlii și personalității profesorului. Această reformă se
distinge prin faptul că ea nu a pornit de la principii și programe, ci de la
observație, nu de la scopuri de atins, ci de la realitatea complex și profundă
care caracterizează copilul.
Principiile pedagogiei montessoriene:
observarea, libertatea și activitatea copilului.
Observarea se face cu ajutorul
materialului educativ, a fi liber și activ însemna pentru copii dreptul de a
mânui voluntar obiectele menite să-i satisfacă nevoile de activitate. Copiii
lucrează singuri, având o disciplină activă, independentă în viața practică și
o dezvoltare progresivă a inteligenței. Materialul educativ permite exerciții
analitice, motorii și senzoriale care constituie primul “aliment rațional” al
spiritului.
Maria Montessori pleacă de la ideea
că problema practică a educației constă în a oferi sufletului copilului un
mediu ambient lispist de obstacole care să permită ca tot ceea ce este frumos
în sufletul omului să iasă la iveală.
De asemenea, pedagogia Montessori promovează
ideea grupelor cu copii de vârste diferite. Să înveți de la ceilalți, să
descoperi diferitele nevoi ale copiilor mai mici sau mai mari și să-ți dezvolți
în mod natural sentimental de respect și într-ajutorare constituie o experiență
importantă în Școala Montessori.
Pentru a pune în aplicare o astfel de
școală copiii trebuie să se poată mișca liber în timpul lecțiilor. Ei trebuie
să învețe să se miște fără să-I deranjeze pe ceilalți, respectându-le
activitatea. Maria Montessori nu era de acord cu băncile care deformează trupul
și spiritual și nici cu pauzele obligatorii introduse la 45 de minute, copiii
fiind lăsați să desfășoare activitatea atât timp cât doresc. Materialele noi
sunt învățate prin manipulare și experimentare.
Prima grădiniță Montessori (“Casa dei Bambini”) a avut un foarte mare success, astfel
încât ideile aplicate aici s-au răspândit în toate țările europene precum și pe
alte continente.
Pedagogia montessoriană apare și în
România, în prima jumătate a secolului XX.
-
1930-1940
– în România se manifestă o adevărată mișcare montessoriană, creată de
elevii
direcți ai Mariei Montessori, și de adepții pedagogiei sale, care au aderat la
curentele noi din pedagogia epocii.
Păun, Emil. Potolea, Dan.(2008). Științele
educației – Dicționar enciclopedic.
București: Editura Sigma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu