Teste psihologice

Cu ajutorul acestui test aveţi posibilitatea să aflaţi în care dintre cele 16 tipuri ale personalităţii descrise de clasificarea MBTI (Myers-Briggs Type Indicator) vă regăsiţi. 

Tipul de personalitate determină maniera în care vă comportaţi în familie şi la locul muncă, interesele pe care le aveţi şi modul în care abordaţi rezolvarea problemelor.

Teste psihologice

CURIOZITĂȚI DESPRE ȚĂRI

Andorra este statul in care somajul este 0%. De asemenea, in Andorra nu exista niciun post de televiziune.

In Suedia, exista un autobuz la fiecare 1000 de oameni.

Norvegienii sunt cei mai mari consumatori de cafea din lume cu 10,7 kg/persoana anual. In medie, un norvegian bea de 15 ori mai multa cafea decat un irlandez (Irlanda se situaza pe locul 18 in topul tarilor mari consumatoare de cafea).

In Etiopia, 9 din 10 nasteri au loc fara asistenta medicala.

SUA exista mai multi detinuti, raportat la numarul de locuitori, decat in orice altataraa lumii. 0,7% din intreaga populatie a acestei tari se afla in detentie.

Doar in cinci tari ale lumii, numarul detinutilor femei il depaseste pe cel al barbatilor. Este vorbade Thailanda,Qatar,Paraguay,Costa Rica si Singapore.

Oamenii au incredere in suedezi. Intr-un studiu recent, companiile suedeze sunt considerate cele sigure si mai putin probabil sa primeasca mita.

Finlanda este considerata tara cu cea mai mica rata a coruptiei din intreaga lume.

Cele mai mari salarii oferite profesorilor sunt acordate in Elvetia. Aici, salariul unui profesor debutant porneste de la 33.000 de dolari americani pe an.

Elevii din Japonia si Coreea de Sud sunt considerati cei mai buni din lume la matematica si alte stiinte exacte.

Sursa: http://www.sibiu100.ro/95-curiozitati/6032-curiozitati-despre-tari

Piramida nevoilor - Maslow

MARIA MONTESSORI - Biografie

MARIA MONTESSORI

(31.08.1870, Chiravalle – 06.06.1952. Norwijk am See, Olanda)

- figură de frunte a pedagogiei reformatoare de la începutul secolului XX, pionieră a luptei pentru drepturile copilului și ale femeii

- prima femeie medic din Italia.

- a întreprins numeroase studii medicale, antropologice, psihiatrice și pedagogice asupra copiilor deficienți.

- 1907 – deschide prima grădiniță într-un cartier sărac din Roma, în care își va pune în aplicare concepțiile pedagogice noi.

- înființează și o școală primară, realizând o reform conceptuală care reclamă o schimbare totală a școlii și personalității profesorului. Această reformă se distinge prin faptul că ea nu a pornit de la principii și programe, ci de la observație, nu de la scopuri de atins, ci de la realitatea complex și profundă care caracterizează copilul.

            Principiile pedagogiei montessoriene: observarea, libertatea și activitatea copilului.

            Observarea se face cu ajutorul materialului educativ, a fi liber și activ însemna pentru copii dreptul de a mânui voluntar obiectele menite să-i satisfacă nevoile de activitate. Copiii lucrează singuri, având o disciplină activă, independentă în viața practică și o dezvoltare progresivă a inteligenței. Materialul educativ permite exerciții analitice, motorii și senzoriale care constituie primul “aliment rațional” al spiritului.

            Maria Montessori pleacă de la ideea că problema practică a educației constă în a oferi sufletului copilului un mediu ambient lispist de obstacole care să permită ca tot ceea ce este frumos în sufletul omului să iasă la iveală.

 De asemenea, pedagogia Montessori promovează ideea grupelor cu copii de vârste diferite. Să înveți de la ceilalți, să descoperi diferitele nevoi ale copiilor mai mici sau mai mari și să-ți dezvolți în mod natural sentimental de respect și într-ajutorare constituie o experiență importantă în Școala Montessori.

Pentru a pune în aplicare o astfel de școală copiii trebuie să se poată mișca liber în timpul lecțiilor. Ei trebuie să învețe să se miște fără să-I deranjeze pe ceilalți, respectându-le activitatea. Maria Montessori nu era de acord cu băncile care deformează trupul și spiritual și nici cu pauzele obligatorii introduse la 45 de minute, copiii fiind lăsați să desfășoare activitatea atât timp cât doresc. Materialele noi sunt învățate prin manipulare și experimentare.

Prima grădiniță Montessori (“Casa dei Bambini”) a avut un foarte mare success, astfel încât ideile aplicate aici s-au răspândit în toate țările europene precum și pe alte continente.

Pedagogia montessoriană apare și în România, în prima jumătate a secolului XX.

-          1930-1940 – în România se manifestă o adevărată mișcare montessoriană, creată de

elevii direcți ai Mariei Montessori, și de adepții pedagogiei sale, care au aderat la curentele noi din pedagogia epocii.

Păun, Emil. Potolea, Dan.(2008). Științele educației – Dicționar enciclopedic. București: Editura Sigma.

TIC - esenţială pentru societatea contemporană.

Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (TIC) a devenit esenţială pentru societatea contemporană. Fie că suntem la serviciu, vorbim la telefon, suntem la şcoală, la bancă sau la bibliotecă, urmărim ştirile la televizor sau conducem o maşină, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este parte a vieţii de zi cu zi.

http://cursuri-tic.com/

JOCURI DE INTERIOR

TRANSMITE MODELUL

Copiii/ tinerii se impart in grupe de cate 5-6 si stau unul in spatele altuia, fiecare in grupul lui. Cei care stau in fata au o foaie si un creion in mana.

Conducatorul jocului le arata pe rand ultimilor din spate cate un desen simplu desenat dinainte pe foi: patrat, casa, bicicleta, inima etc. acestia deseneaza pe spatele celor din fata lor ceea ce au vazut si acestia transmit mai departe tot desenand pe spate cu degetul, pana la cel din fata care are hartia. acest ultim concurent deseneaza pe hartie ceea ce a primit de la echipa sa si, cand au terminat toate echipele, se compara rezultatele cu modelul arat. castiga echipa care a avut cele mai multe desene de final corecte.

MORALA: poti folosi acest joc ca team building dar si ca sa le explici despre comunicarea intre ei, cand ti se pare ca ai auzit ceva si treci adevarul mai departe prin prisma ta si poate iesi cu totul altceva.

POSTASUL

Joc de grup de incurajare prin care tinerii pot invata ca sunt importanti, apreciati si au calitati.

tinerii stau in cerc. fiecare are cate un pix si o hartie si isi scriu numele pe ea sus. dau hartia apoi in dreapta lor. fiecare se uita la numele de sus si scrie ceva ce apreciaza la persoana respectiva, un lucru bun, o calitate. apoi da in dreapta foile pana cand fiecare scrie despre toti cei din cerc. cand scrisorile ajung inainte de persoana care si-a scris numele (destinatarul), conducatorul jocului le aduna intr-o geanta. scoate cate una si striga:

- A venit postasul!

Si citeste fiecare scisoare fara sa spuna numele si la final se spune numele si se da scrisoarea persoanei respective.

SOMNUL

Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcțiilor secretorii). În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt, cel puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată.

Somnul este esențial vieții. Animalele de laborator private de somn au murit. Nici oamenii nu par sa fie imuni la efectele lipsei de somn care le amenință traiul. Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puțin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morții cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obișnuit 7 - 8 ore. Chiar și cei care au dormit mai puțin de 6 ore și în general nu au avut probleme de sănătate, au avut o rată a morții de 1,8 ori mai mare decât cei ce au dormit orele "normale".

"Ceasul biologic" al fiecărei persoane corespunde în mare aproximație cu ciclul unei zile, iar de fapt, "circadian" înseamnă "aproximativ o zi". Ciclul de veghe și somn este strâns legat de temperatura corpului: cu cât temperatura este mai mare, cu atât suntem mai activi; de partea cealaltă, cu cât temperatura scade, starea de somnolență începe să apară. Ritmurile corpului par a se baza pe două perioade de somn în fiecare zi: una lungă pe parcursul nopții și una scurtă, la amiază, când mulți oameni obișnuiesc să doarmă sau cel puțin să se odihnească, oprindu-se din alerta obișnuită celorlalte momente ale zilei.

Accesul la educatie pentru grupuri dezavantajate

Educatia montessori

Scopul A.D.E.M.R.

Asociația pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România are ca scop diseminarea, dezvoltarea și promovarea Pedagogiei Montessori în România. Acțiunile Asociației se doresc o continuare a eforturilor depuse în perioada interbelică și în perioada de după decembrie 1989 de către Asociația Montessori din România. Educația pe care pedagogia Montessori o propune este bazată pe respectul demnității copiilor și a adolescenților și este orientată spre nevoile lor individuale. Principiul de bază al educației Montessori este construirea unui mediu adaptat nivelului de dezvoltare a copiilor, în care aceștia își pot exercita libera alegere. Pedagogia Montessori cuprinde o ofertă diferențiată pentru copii și adolescenți de ambele sexe și de toate vârstele (între 0 și 18 ani), cu diferite abilități, cu capacități intelectuale diferite (pornind de la cei cu deficiențe pâna la cei supradotați), precum și pentru cei dezavantajați din punct de vedere social. Educația Montessori încurajează și contribuie la dezvoltarea fiintei umane ca persoana unică, liberă, creativă si responsabilă.

VERBE UTILE LA OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR DE REFERINŢĂ

Este un inventar al verbelor care pot fi folosite în formularea obiectivelor operaţionale, categoriile de conţinuturi şi acţiunile intelectuale specifice

I. DOMENIUL COGNITIV ŞI LIMBAJ

A)    VERBE AJUTĂTOARE

-          să definească, să recunoască, să identifice, să dobândească, să denumească, să enumere, să exemplifice.

B)    CATEGORII DE CONŢINUTURI

-          Vocabular, termeni, fapte şi informaţii faptice, elemente grafice ale unor litere, acţiuni, procese, elemente esenţiale, cauze, secvenţe.

C)    ACŢIUNI INTELECTUALE

-          Cunoaşterea;

-          Memorarea datelor, faptelor, elementelor, clasificărilor etc.

    

II. DOMENIUL AFECTIV

A)    VERBE AJUTĂTOARE

-          să aleagă, să combine, să acumuleze.

B)    CATEGORII DE CONŢINUTURI

-          Imagini, sunete, intenţii, argumente, modele, exemple, configuraţii, mărimi.

C)    ACŢIUNI INTELECTUALE

-          Conştiinţa, dorinţa de a accepta.

III. DOMENIUL PSIHOMOTRIC

A)    VERBE AJUTĂTOARE

-          să observe, să numească, să reproducă.

B)    CATEGORII DE CONŢINUTURI

-          Elemente grafice, noţiuni, mişcări, să execute indicaţii.

C)    ACŢIUNI INTELECTUALE

-          Percepţie, dispoziţie.

BIOGRAFIE - MIHAI EMINESCU

BIOGRAFIE MIHAI EMINESCU

       Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. 
       Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").

       Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în "Familia” încă 5 poezii.        Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.         Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul "Albina” din Pesta.       Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.          Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.
         În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.         
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.           
Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

http://www.istoria.md/articol/507/Mihai_Eminescu,_biografie

PEDAGOGIA - CONCEPT, GENEZĂ, EVOLUŢIE, CARACTERISTICI; SISTEMUL ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI

                                                                 

Pedagogia: 
- esenţial: este ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenului educativ în ansamblul său;
- descriptiv: este ştiinţa care studiază scopul, sarcinile, conţinutul, metodele, formele de realizare a educaţiei;

- etimologic provine din grecescul,,paideia”=dezvoltare armonioasă; ,,paidos” = copil şi ,,agoge” = a conduce/îndruma;

- istoric a evoluat de la îndrumare la artă,apoi la ştiinţă diversificată.

Din punct de vedere interdisciplinar, pedagogia este considerată:

·          Filosofie a educaţiei deoarece educaţia este considerată o operă spirituală;

·          Ştiinţă deoarece studiază elevul,educaţia şi dezvoltarea sa,etc.

·      Artă pentru că foloseşte şi îmbină armonios noţiuni teoretice cu metode pedagogice,adaptează metodele după elev,doreşte formarea personalităţii acestuia;

·          Tehnică şi inginerie deoarece foloseşte tehnici de formare a omului.

Idealul educaţional a cunoscut de-a lungul istoriei o serie de modificări astfel:

1.     în antichitate era ,,kalokagathonul”=om frumos,bine făcut la corp şi suflet;

2.     renaşterea aminteşte de omul universal;

3.     urmează perioada susţinerii dezvoltării armonioase integrale;

4.     omul social (E.Durkheim)

5.     omul de mâine este idealul contemporanilor (Milaret)

Tipuri de proces de învăţământ:

o   verbalist – informativ (antichitate);

o   informativist (evul mediu);

o   livresc (renaştere);

o   formativ - educativ (epoca modernă)

Tipuri de metode: - maieutica socratică la greci; lectura la romani, conversaţia şi demonstraţia în iluminism, activitatea practică, de laborator - epoca  modernă.

Pedagogia poate fi:  
 - preşcolară, şcolară, a adultului, experimentală, a culturii, socială, pedagogie specială etc.

2. Sistemul ştiinţelor educaţiei este un sistem pluridisciplinar, alcătuit din totalitatea disciplinelor ştiinţifice care au ca obiect de activitate fenomenul educaţional.

          În cadrul sistemului ştiinţelor educaţiei avem de a face cu un fenomen de interacţiune şi interdependenţă între ştiinţele componente sub forma unor relaţii de tip interdisciplinar, intradisciplinar şi multidisciplinar.

Sistemul ştiinţelor educaţiei cuprinde:

1.     din perspectivă interdisciplinară legături ale pedagogiei cu: psihologia,sociologia, antropologia, istoria,biologia,filosofia etc.

2.     din perspectivă intradisciplinară pedagogia preşcolarului, a şcolarului mic, cea comparată, teoria educaţiei, curriculum etc.

3.     din perspectivă multidisciplinară metodica predării: psihologiei, biologiei, antropologiei, sociologiei etc.

ARTA EDUCAȚIEI

Pedagogia  este un sistem complex de cunoştinţe care nu poate fi tratat exclusiv după mijloacele ştiinţei, ale filosofiei, ideologiei sau artei. Autorul a identificat două mari stratificări, demarcate prin „obstacole epistemologice": între preştiinţă şi ştiinţă, pe de o parte, între ştiinţă şi metaştiinţă, pe de alta.

Pe lângă această primă departajare pe verticală se face și distincţia dintre arta şi ştiinţa educaţiei.

Etimologic, termenul “artă” sugerează o meserie sau o profesie (lat. „ars, artis" = talent, pricepere, meserie, îndemanare). În pedagogie, cuvântul „artă" se foloseşte, în funcţie de context, ca sinonim pentru îndemanare profesională, tehnologie, meserie şi cunoaştere estetică a faptelor educative.

Arta educației cunoaște trei sensuri: pedagogia artizanală (sau practică), pedagogia artistică (sau estetică) şi pedagogia comprehensivă (sau hermeneutică).

Putem deosebi trei mari direcţii ale „artei educaţiei":

1. în sensul tehnologic, arta şi ştiinţa educaţiei apar ca două referinţe opozabile. Dacă ştiinţa educaţiei

desemnează cunoştinţele obiective şi verificabile, arta cuprinde tehnicile deduse din această

ştiinţă .

2. Sensul estetic rezultă din antiteza cunoaştere conceptuală / cunoaştere intuitivă. Este opoziţia

dintre cunoaşterea adevărului şi cunoaşterea frumosului.

3. Sensul psihologic al artei educaţiei se referă la relaţiile intersubiective dintre educatori şi educaţi, la

mecanismele de proiecţie interpersonală prin empatie, simpatie, comuniune simbolică şi rezonanţă afectivă.

A.    Pedagogia artizanală

Această „artă"consideră educaţia ca o măiestrie, o îndemanare practică sau un meşteşug transmis de la o generaţie la alta. O astfel de pedagogie spontană se caracteriza prin câteva elemente: producţie pe scară mică, eficienţă imediată, păstrarea riguroasă a secretului profesional, încredere desăvarşită în propria metodă, transmitere din tată în fiu.

În prezent, pedagogia artizanală nu se mai bucură de acelaşi prestigiu ca altădată, una dintre cauzele acestui lucru fiind faptul că termenul „artizanal" are conotații depreciative care sugerează o activitate de meşteşugar, de diletant în materie. Pe de altă, profesorii dețin o pregătire specializată şi fundamentată teoretic, încat o abordare artizanală din partea acestora ar fi nepotrivită.

Pedagogia artizanală sugerează şi alte aspecte, deficitare din societate, aducând o abordare mai apropiată de realitate şi o anumită modestie în ceea ce priveşte limitele şi posibilităţile educaţiei. Ea pune accentul pe partea practică a educației, considerând drept esențial momentul desfășurării propriu-zise a procesului instructiv-educativ.

 De asemenea, acest tip de pedagogie pune în evidență unele din valorile tradiţionale ale profesiunii didactice: creaţia spontană, încrederea în metodă, solidaritatea profesională, mândria locală, recursul la înţelepciune.

Termenul de pedagogie practică a fost introdus la inceputul secolului, de Durkheim în Franţa şi Willmann în Germania.

B.     Pedagogia artistică

Cea de a doua variantă a „artei educaţiei" readuce în discuţie antinomia dintre cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea artistică, cele două forme simetrice ale cunoaşterii armonizându-se: educaţia implică în egală măsură o cunoaştere analitică, indirectă şi conceptuală, ştiinţifică, şi o cunoaştere sintetică, directă şi intuitivă, artistică.

Din perspectivă estetică, „arta şi ştiinţa educaţiei" sunt efectul unei confuzii

mascate de un stereotip: este confuzia dintre pedagogie şi obiectul său. Acţiunea educativă angajează formele cunoaşterii sensibile : armonia, frumosul, transcendenţa, comunicarea empatică, sublimarea, fuziunea subiect-obiect, transfigurarea metaforică etc. Dar pedagogia nu este o acţiune, ci

o disciplină normativă consacrată acestei acţiuni: ea poate fi deci cel mult ştiinţa unei arte, deci o estetică a educaţiei. Această abordare estetică este justificată și de faptul că educația are toate caracteristicile unei opere, ale unei creaţii spontane, situaţiile educative fiind ele însele o creaţie perpetuă: ele nu se repetă niciodată identic şi se adaptează mereu persoanelor participante. Mai mult, se poate spune că educaţia nu operează niciodată cu „adevăruri", în sensul limitat pe care îl accept ştiinţa pozitivistă. Ea utilizează mai degrabă categorii ideale, proiecte şi imagini: educaţia este miracol, devenire şi speranţă. Acesta este și motivul pentru care formarea omului se dezvăluie ca o experienţă estetică prin care nu se descoperă un

adevăr preexistent, ci se proiectează o stare de perfecţiune şi armonie. Educatorii nu sunt niciodată indiferenţi şi neutri faţă de „obiectul" lor: din contră, îi atribuie o valoare care transcende caracteristicile lui fizice imanente.

În cultura greacă pedagogia era numită „paideia", acest termen fiind în esenţă o categorie estetică.

Contrar sensului tradiţional al educaţiei, paideia nu se limitează la procesul de instruire conştientă sau la pregătirea tinerilor pentru a se implica social într-o comunităţi. Paideia constă mai degrabă în a da formă însăşi vieţii: considerând fiecare situaţie de viaţă ca un mijloc de a se construi pe sine şi ca o parte a unui proces mai vast de conversiune a faptelor în valori, a procedeului în scop, a speranţelor şi proiectelor în rezultate. Studiile mai noi au intărit această interpretare, ajungând la o exagerare: proiectele de lecţii au devenit adevărate scenarii didactice. Ca şi la teatru, însă, „publicul" nu este niciodată acelaşi: elevii sunt diferiţi de la o „stagiune" la alta şi chiar de la o „reprezentaţie" la alta. La rândul său, profesorul-actor are de fiecare dată o altă prestaţie, de la un spectacol la altul, mijloacele sale expresive sunt tot mai variate.

Fără public, fără participarea elevilor, interacţiunea profesor-elev s-ar deregla. La fel ca şi în teatru, unde cunoştinţele teoretice despre ştiinţa interpretării sau indicaţiile regizorului nu sunt

suficiente, tot aşa şi în predare nu este de ajuns să cunoaştem psihologia copilului sau regulile ideale ale metodei: aceste precepte trebuie însufleţite, trebuie completate de arta dedublării didactice.

Profesorul nu este, totuşi, o vedetă. El işi asociază auditoriul care, adeseori, îi completează şi sancţionează

replicile. Predarea este o comunicare reversibilă în care rolul elevului este complementar rolului profesorului. Elevul se proiectează şi el într-un rol; el acceptă o convenţie instituţională şi regulile vieţii şcolare.

Pedagogia comprehensivă

Unul dintre obstacolele epistemologice ale ştiinţelor umane este aspiraţia la integralitate. Această viziune globală a omului este revendicată de fiecare ştiinţă umană în parte: pornind de la studiul unor fenomene particulare (viaţa psihică, relaţiile sociale, limbajul), psihologia, sociologia şi lingvistica ne propun, fiecare, propria sa versiune a „omului total".

În cazul pedagogiei, care şi ea revendică un „obiect" vast, extrem de complex, dilemma insurmontabilă este dacă putem avea acces la totalitate cu mijloacele tradiţionale ale ştiinţei. Pentru a depăşi acest obstacol, unii autori au propus un hibrid epistemologic care să înglobeze atât cunoaşterea faptelor, cât şi înţelegerea semnificaţiei de ansamblu.

Acest mod de cunoaştere se apropie de cea de a treia semnificaţie a „artei educaţiei", sensul psihologic, interpersonal şi hermeneutic. Este arta de a înţelege motivaţia şi maniera de

a fi a partenerilor, prin dinamică eu-celălalt, proiecţie interpersonală şi empatie. Este arta de a se transpune în personalitatea elevilor, de a le sesiza aspiraţiile şi problemele, arta de a trata pe ceilalţi nu ca „obiecte" pasive, ci ca subiecţi şi coparticipanţi la opera pedagogică.

În concluzie, atunci când caracterizăm un elev nu trebuie să ne bazăm pe produsele sale anterioare nici pe mediul social din care provine, ci pe descrierea precisă a comportamentului său şi a conduitei sale, dar şi pe situaţiile în care se manifestă acest comportament şi această conduită, specificul acelei situaţii. Pentru realizarea acestor lucruri profesorul trebuie să-și pună în evidență abilitățile de cadru didactic eficient, ceea ce implică și argumentează ideea că pedagogia este o artă.

Despre Coursera

                "Classes offered on Coursera are designed to help you master the material. When you take one of our classes, you will watch lectures taught by world-class professors, learn at your own pace, test your knowledge, and reinforce concepts through interactive exercises. When you join one of our classes, you'll also join a global community of thousands of students learning alongside you. We know that your life is busy, and that you have many commitments on your time.

                  Thus, our courses are designed based on sound pedagogical foundations, to help you master new concepts quickly and effectively. Key ideas include mastery learning, to make sure that you have multiple attempts to demonstrate your new knowledge; using interactivity, to ensure student engagement and to assist long-term retention; and providing frequent feedback, so that you can monitor your own progress, and know when you've really mastered the material.

                  We offer courses in a wide range of topics, spanning the Humanities, Medicine, Biology, Social Sciences, Mathematics, Business, Computer Science, and many others. Whether you're looking to improve your resume, advance your career, or just learn more and expand your knowledge, we hope there will be multiple courses that you find interesting."

A big project!!


https://www.coursera.org/

TIC si Educatia

Citate..

“Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicilor concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii. Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna impacate, ci si in filosofarea lor.”

                                                                 Gr. C. Moisil(1906-1973)

                  „Educaţia are dificila misiune de a transimite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil”

JacquesDelors

http://www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf

Un experiment foarte interesant.

http://www.youtube.com/watch?v=I_ctJqjlrHA

Ce este educația??

Ce este educația??

Educaţia este o cultură a caracterului, o obişnuinţă contra naturii, dar şi singura care-i distinge pe oameni. Este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii, şi al unei virtuţi, pe care o porţi cu tine.
Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi. (John Dewey)
Educaţia este descoperirea treptată a ignoranţei noastre. (Will Durant)
Educaţia este o armă ale cărei efecte depind de cine o ţine în mâini şi spre cine este ţintită. (Stalin)
Educaţia este puterea de a gândi limpede, puterea de acţiona bine în lucrarea lumii, puterea de a aprecia viaţa. (Brigham Young)
Educaţia înseamnă să ştii unde să te duci pentru a găsi ceea ce ai nevoie să ştii; şi înseamnă să ştii cum să foloseşti informaţiile pe care le afli. (William Feather)
Educaţia este cheia ce deschide poarta de aur a libertăţii. (George Washington Carver)

Bine de știut și de aplicat...

Bine de știut și de aplicat...

JOHN LOKE - biografie

JOHN  LOKE

(29.08.1632, Wrington, Anglia – 28.10.1704, Oates)

- filosof empirist, psiholog și remarcabil teoretician al educației.

- studii secundare la West minister School (Londra), unde a studiat mai ales limbile vechi (latina, elena, ebraica)

- 1650 – obține licența într-un colegiu din Oxford.

- 1660-1670 – lector de limbă greacă, retorică, filosofie morală la Oxford.

- din 1666 – se angajeajză consilier, medic și preceptor în familia contelui de Shaftesbury, ocupându-se de educația fiului și nepotului acestuia.

- 1675 – obține licența în medicină la Oxford.

- în 1684 – Edward Clarke, alt aristocrat englez, îi solicită lui Locke o serie de sfaturi pentru educația fiului său de opt ani. În urma corespondenței dintre cei doi apare volumul “Some Thoughts Concentring Education” (Câteva cugetări asupra educației, 1693). Însă, înainte de acesta, autorul cugetărilor se remarcase ca filosof prin opera “Încercare asupra intelectului uman (1690)”

            În urma a îndelungate cercetări, Locke afirmă că “la baza cunoașterii se află experiența”. La naștere, sufletul omului este o „tabula rasa”, orice cunoștință este rezultatul experienței, noțiunile se constituie din materiale oferite de simțuri.

            În opera sa pedagogică, “Some Thoughts Concetring Education” întâlnim recomandări, sugestii pentru părinți, care pot fi grupate în trei capitole: educație fizică, educație morală și educație intelectuală.

            John Locke acordă o foarte mare importanță educației în procesul devenirii ființei umane (nouă zecimi din oameni sunt ceea ce sunt, buni sau răi, datorită educației). Pedagogul englez aspiră către un om cu simț practic, întreprinzător, capabil să-și conducă bine afacerile, dar care poate să posede și maniere alese, adică să fie om de societate. De asemenea, Locke este adeptul educației în familie, argumentând că școala nu oferă decât instrucție, de regulă, ea neavând capaciatatea de a educa, iar pe primul loc trebuie să se afle educația.

            Este de părere că pentru călirea organismului este necesar un regim sever de viață, deprinderea cu oboseala, cu hrana cumpătată, apă rece la spălat etc. Munca fizică era o altă modalitate considerată ca fiind favorabilă pentru sănătatea organismului, dar și pentru pregătirea omului de acțiune. 

Sursa: Științele educației 

Dicționar enciplopedic 

SPIRU C. HARET

(15.02.1851, Iași – 17.12.1912)

 -          Matematician de talie internațională, și-a dedicat viața dezvoltării învățământului
românesc; considerat drept cel mai de seamă ministru al învățământului pe care l-a avut România în perioada antebelică.
-          1862-1869 – studii secundare la Colegiul „Sf. Sava” din București;
-          1869-1874 – cursuri la Facultatea de Științe – secția fizică-matematică, a Universității din
București.
-          1874 – obține, prin concurs, o bursă pentru Paris și susține din nou licența în matematică
la Universtiatea din capitala Franței, iar în 1875 obține licența în fizică.
-          Haret a fost al patrulea român doctor în matematică și primul la Universitatea Sorbona.
Întors în țară este numit profesor suplinitor la catedra de mecanică rațională de laFacultatea de Științe a Universității București, după câteva luni fiind titularizat. La un an de la numirea ca profesor începe îndelungata sa activitate în administrația învățământului românesc:
-          1882-1884 – membru în Consiliul Permanent al Instrucției;
-          1883-1884 – inspector general al școlilor, calitate în care redactează un Raport asupra învățământului secundar cu mare ecou în epocă.
-          1885-1888 – Secretar general în Ministerul Instrucției;
-          1879 – a fost ales Membru corespondent al Academiei Române, iar în 1892 Membru al
Academiei;
-          Mai 1896 – raportor al Legii învățământului primar și primar normal de sub ministeriatul
lui Petre Poni;
-          Din 1897 – ocupă în trei rânduri funcția de ministru al Instrucției și Cultelor: 31.03.1897-
11.04.1899; 14.02.1901-22.12.1904; 31.03.1907-28.12.1910. În 1901 și 1903 publică ample rapoarte către rege asupra activității ministerului.          
            În perioada în care el s-a aflat la conducerea învățământului românesc au fost adoptate trei legi ale învățământului: Legea învățământului secundar și superior (23.03.1898), Legea învățământului profesional (1899), Legea pentru școlile de copii mici (1909).
-          1910 – în “Mecanique sociale” propune o explicare a fenomenelor sociale prin
introducerea aparatului matematic. Savantul român considera că în societate acționează trei factori: economic, intelectual și moral.         
                 Prin Legea învățământului secundar din 1898 cele două grade de învățământ au dobândit o organizare și orientare mai adecvată noilor cerințe ridicate de dezvoltarea  economică și culturală a României la sfârșitul secolului al XIX-lea .            
                  Printre prevederile legii din 1898 referitoare la învățământul superior apare și cea care privea înființarea seminarului pedagogic ca instituție de pregătire a corpului didactic pentru învățământul secundar.           
                   În activitatea sa, Haret a fost ghidat în permanență de o serie de principii de politică școlară, întemeiate la rândul lor pe principii pedagogice.

Sursa: Larousse