Cu ajutorul acestui test aveţi posibilitatea să aflaţi în care dintre cele 16 tipuri ale personalităţii descrise de clasificarea MBTI (Myers-Briggs Type Indicator) vă regăsiţi.
Tipul de personalitate determină maniera în care vă comportaţi în familie şi la locul muncă, interesele pe care le aveţi şi modul în care abordaţi rezolvarea problemelor.
Teste psihologice
miercuri, 29 ianuarie 2014
marți, 28 ianuarie 2014
CURIOZITĂȚI DESPRE ȚĂRI
Andorra este statul in care somajul este 0%. De asemenea, in Andorra nu exista niciun post de televiziune.
In Suedia, exista un autobuz la fiecare 1000 de oameni.
Norvegienii sunt cei mai mari consumatori de cafea din lume cu 10,7 kg/persoana anual. In medie, un norvegian bea de 15 ori mai multa cafea decat un irlandez (Irlanda se situaza pe locul 18 in topul tarilor mari consumatoare de cafea).
In Etiopia, 9 din 10 nasteri au loc fara asistenta medicala.
In Suedia, exista un autobuz la fiecare 1000 de oameni.
Norvegienii sunt cei mai mari consumatori de cafea din lume cu 10,7 kg/persoana anual. In medie, un norvegian bea de 15 ori mai multa cafea decat un irlandez (Irlanda se situaza pe locul 18 in topul tarilor mari consumatoare de cafea).
In Etiopia, 9 din 10 nasteri au loc fara asistenta medicala.
SUA exista mai multi detinuti, raportat la numarul de locuitori, decat in orice altataraa lumii. 0,7% din intreaga populatie a acestei tari se afla in detentie.
Doar in cinci tari ale lumii, numarul detinutilor femei il depaseste pe cel al barbatilor. Este vorbade Thailanda,Qatar,Paraguay,Costa Rica si Singapore.
Oamenii au incredere in suedezi. Intr-un studiu recent, companiile suedeze sunt considerate cele sigure si mai putin probabil sa primeasca mita.
Finlanda este considerata tara cu cea mai mica rata a coruptiei din intreaga lume.
Cele mai mari salarii oferite profesorilor sunt acordate in Elvetia. Aici, salariul unui profesor debutant porneste de la 33.000 de dolari americani pe an.
Elevii din Japonia si Coreea de Sud sunt considerati cei mai buni din lume la matematica si alte stiinte exacte.
Sursa: http://www.sibiu100.ro/95-curiozitati/6032-curiozitati-despre-tari
duminică, 26 ianuarie 2014
vineri, 24 ianuarie 2014
MARIA MONTESSORI - Biografie
MARIA MONTESSORI
(31.08.1870, Chiravalle – 06.06.1952. Norwijk am
See, Olanda)
- figură de
frunte a pedagogiei reformatoare de la începutul secolului XX, pionieră a
luptei pentru drepturile copilului și ale femeii
-
prima femeie medic din Italia.
-
a întreprins numeroase studii medicale, antropologice, psihiatrice și pedagogice
asupra copiilor deficienți.
-
1907 – deschide prima grădiniță într-un cartier sărac din Roma, în care își va
pune în aplicare concepțiile pedagogice noi.
-
înființează și o școală primară, realizând o reform conceptuală care reclamă o
schimbare totală a școlii și personalității profesorului. Această reformă se
distinge prin faptul că ea nu a pornit de la principii și programe, ci de la
observație, nu de la scopuri de atins, ci de la realitatea complex și profundă
care caracterizează copilul.
Principiile pedagogiei montessoriene:
observarea, libertatea și activitatea copilului.
Observarea se face cu ajutorul
materialului educativ, a fi liber și activ însemna pentru copii dreptul de a
mânui voluntar obiectele menite să-i satisfacă nevoile de activitate. Copiii
lucrează singuri, având o disciplină activă, independentă în viața practică și
o dezvoltare progresivă a inteligenței. Materialul educativ permite exerciții
analitice, motorii și senzoriale care constituie primul “aliment rațional” al
spiritului.
Maria Montessori pleacă de la ideea
că problema practică a educației constă în a oferi sufletului copilului un
mediu ambient lispist de obstacole care să permită ca tot ceea ce este frumos
în sufletul omului să iasă la iveală.
De asemenea, pedagogia Montessori promovează
ideea grupelor cu copii de vârste diferite. Să înveți de la ceilalți, să
descoperi diferitele nevoi ale copiilor mai mici sau mai mari și să-ți dezvolți
în mod natural sentimental de respect și într-ajutorare constituie o experiență
importantă în Școala Montessori.
Pentru a pune în aplicare o astfel de
școală copiii trebuie să se poată mișca liber în timpul lecțiilor. Ei trebuie
să învețe să se miște fără să-I deranjeze pe ceilalți, respectându-le
activitatea. Maria Montessori nu era de acord cu băncile care deformează trupul
și spiritual și nici cu pauzele obligatorii introduse la 45 de minute, copiii
fiind lăsați să desfășoare activitatea atât timp cât doresc. Materialele noi
sunt învățate prin manipulare și experimentare.
Prima grădiniță Montessori (“Casa dei Bambini”) a avut un foarte mare success, astfel
încât ideile aplicate aici s-au răspândit în toate țările europene precum și pe
alte continente.
Pedagogia montessoriană apare și în
România, în prima jumătate a secolului XX.
-
1930-1940
– în România se manifestă o adevărată mișcare montessoriană, creată de
elevii
direcți ai Mariei Montessori, și de adepții pedagogiei sale, care au aderat la
curentele noi din pedagogia epocii.
Păun, Emil. Potolea, Dan.(2008). Științele
educației – Dicționar enciclopedic.
București: Editura Sigma.
marți, 21 ianuarie 2014
TIC - esenţială pentru societatea contemporană.
Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (TIC) a devenit esenţială pentru societatea contemporană. Fie că suntem la serviciu, vorbim la telefon, suntem la şcoală, la bancă sau la bibliotecă, urmărim ştirile la televizor sau conducem o maşină, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este parte a vieţii de zi cu zi.
http://cursuri-tic.com/
http://cursuri-tic.com/
JOCURI DE INTERIOR
TRANSMITE MODELUL
Copiii/ tinerii se
impart in grupe de cate 5-6 si stau unul in spatele altuia, fiecare in grupul
lui. Cei care stau in fata au o foaie si un creion in mana.
Conducatorul
jocului le arata pe rand ultimilor din spate cate un desen simplu desenat
dinainte pe foi: patrat, casa, bicicleta, inima etc. acestia deseneaza pe
spatele celor din fata lor ceea ce au vazut si acestia transmit mai departe tot
desenand pe spate cu degetul, pana la cel din fata care are hartia. acest ultim
concurent deseneaza pe hartie ceea ce a primit de la echipa sa si, cand au
terminat toate echipele, se compara rezultatele cu modelul arat. castiga echipa
care a avut cele mai multe desene de final corecte.
MORALA: poti folosi
acest joc ca team building dar si ca sa le explici despre comunicarea intre ei,
cand ti se pare ca ai auzit ceva si treci adevarul mai departe prin prisma ta
si poate iesi cu totul altceva.
POSTASUL
Joc de grup de
incurajare prin care tinerii pot invata ca sunt importanti, apreciati si au calitati.
tinerii stau in
cerc. fiecare are cate un pix si o hartie si isi scriu numele pe ea sus. dau
hartia apoi in dreapta lor. fiecare se uita la numele de sus si scrie ceva ce
apreciaza la persoana respectiva, un lucru bun, o calitate. apoi da in dreapta
foile pana cand fiecare scrie despre toti cei din cerc. cand scrisorile ajung
inainte de persoana care si-a scris numele (destinatarul), conducatorul jocului
le aduna intr-o geanta. scoate cate una si striga:
- A venit postasul!
Si citeste fiecare
scisoare fara sa spuna numele si la final se spune numele si se da scrisoarea
persoanei respective.
duminică, 19 ianuarie 2014
SOMNUL
Somnul
este o stare fiziologică periodică și
reversibilă, caracterizată prin suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator,
ritm cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5
grade C, scăderea funcțiilor
secretorii). În timp ce mulți
dintre noi cred că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă
nimic, somnul este, de fapt, cel puțin
din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată.
Somnul
este esențial
vieții.
Animalele de laborator private de somn au murit. Nici oamenii nu par sa fie
imuni la efectele lipsei de somn care le amenință traiul. Un sondaj condus de
American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puțin de 6 ore pe noapte sau care
dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morții cu 30% mai mare decât cei care
dorm în mod obișnuit
7 - 8 ore. Chiar și
cei care au dormit mai puțin
de 6 ore și
în general nu au avut probleme de sănătate, au avut o rată a morții de 1,8 ori mai mare decât cei
ce au dormit orele "normale".
"Ceasul
biologic"
al fiecărei persoane corespunde în mare aproximație cu ciclul unei zile, iar de
fapt, "circadian" înseamnă "aproximativ o zi". Ciclul de
veghe și
somn este strâns legat de temperatura corpului: cu cât temperatura este mai
mare, cu atât suntem mai activi; de partea cealaltă, cu cât temperatura scade,
starea de somnolență
începe să apară. Ritmurile corpului par a se baza pe două perioade de somn în
fiecare zi: una lungă pe parcursul nopții
și
una scurtă, la amiază, când mulți
oameni obișnuiesc
să doarmă sau cel puțin
să se odihnească, oprindu-se din alerta obișnuită celorlalte momente ale
zilei.
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
Educatia montessori
Scopul A.D.E.M.R. | |
Asociația pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România are ca scop diseminarea, dezvoltarea și promovarea Pedagogiei Montessori în România. Acțiunile Asociației se doresc o continuare a eforturilor depuse în perioada interbelică și în perioada de după decembrie 1989 de către Asociația Montessori din România. Educația pe care pedagogia Montessori o propune este bazată pe respectul demnității copiilor și a adolescenților și este orientată spre nevoile lor individuale. Principiul de bază al educației Montessori este construirea unui mediu adaptat nivelului de dezvoltare a copiilor, în care aceștia își pot exercita libera alegere. Pedagogia Montessori cuprinde o ofertă diferențiată pentru copii și adolescenți de ambele sexe și de toate vârstele (între 0 și 18 ani), cu diferite abilități, cu capacități intelectuale diferite (pornind de la cei cu deficiențe pâna la cei supradotați), precum și pentru cei dezavantajați din punct de vedere social. Educația Montessori încurajează și contribuie la dezvoltarea fiintei umane ca persoana unică, liberă, creativă si responsabilă. |
VERBE UTILE LA OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR DE REFERINŢĂ
Este un inventar al
verbelor care pot fi folosite în formularea obiectivelor operaţionale,
categoriile de conţinuturi şi acţiunile intelectuale specifice
I. DOMENIUL COGNITIV ŞI LIMBAJ
A) VERBE AJUTĂTOARE
-
să definească, să recunoască, să identifice, să dobândească, să
denumească, să enumere, să exemplifice.
B) CATEGORII DE CONŢINUTURI
-
Vocabular, termeni, fapte şi
informaţii faptice, elemente grafice ale unor litere, acţiuni, procese,
elemente esenţiale, cauze, secvenţe.
C) ACŢIUNI INTELECTUALE
-
Cunoaşterea;
-
Memorarea
datelor, faptelor, elementelor, clasificărilor etc.
II. DOMENIUL AFECTIV
A) VERBE AJUTĂTOARE
-
să aleagă, să combine, să acumuleze.
B) CATEGORII DE CONŢINUTURI
-
Imagini, sunete, intenţii,
argumente, modele, exemple, configuraţii, mărimi.
C) ACŢIUNI INTELECTUALE
-
Conştiinţa,
dorinţa de a accepta.
III. DOMENIUL PSIHOMOTRIC
A) VERBE AJUTĂTOARE
-
să observe, să numească, să reproducă.
B) CATEGORII DE CONŢINUTURI
-
Elemente grafice, noţiuni,
mişcări, să execute indicaţii.
C) ACŢIUNI INTELECTUALE
-
Percepţie,
dispoziţie.
BIOGRAFIE - MIHAI EMINESCU
BIOGRAFIE MIHAI EMINESCU
Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").
Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în "Familia” încă 5 poezii. Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană. Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul "Albina” din Pesta. Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene. Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
PEDAGOGIA - CONCEPT, GENEZĂ, EVOLUŢIE, CARACTERISTICI; SISTEMUL ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI
Pedagogia:
- esenţial: este ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenului educativ în ansamblul său;
- descriptiv: este ştiinţa care studiază scopul, sarcinile, conţinutul, metodele, formele de realizare a educaţiei;
- esenţial: este ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenului educativ în ansamblul său;
- descriptiv: este ştiinţa care studiază scopul, sarcinile, conţinutul, metodele, formele de realizare a educaţiei;
- etimologic
provine din grecescul,,paideia”=dezvoltare armonioasă; ,,paidos”
= copil şi ,,agoge” = a conduce/îndruma;
- istoric
a evoluat de la îndrumare la artă,apoi la ştiinţă diversificată.
Din punct de vedere interdisciplinar, pedagogia este
considerată:
·
Filosofie
a educaţiei deoarece educaţia este considerată o operă spirituală;
·
Ştiinţă
deoarece studiază elevul,educaţia şi dezvoltarea sa,etc.
· Artă
pentru că foloseşte şi îmbină armonios noţiuni teoretice cu metode
pedagogice,adaptează metodele după elev,doreşte formarea personalităţii
acestuia;
·
Tehnică
şi inginerie deoarece foloseşte tehnici de formare a omului.
Idealul educaţional a cunoscut de-a lungul istoriei o
serie de modificări astfel:
1. în antichitate era ,,kalokagathonul”=om
frumos,bine făcut la corp şi suflet;
2. renaşterea aminteşte de omul universal;
3. urmează perioada susţinerii dezvoltării
armonioase integrale;
4. omul social (E.Durkheim)
5. omul de mâine este idealul contemporanilor (Milaret)
Tipuri de proces de învăţământ:
o
verbalist
– informativ (antichitate);
o
informativist
(evul mediu);
o
livresc (renaştere);
o
formativ -
educativ (epoca modernă)
Tipuri de metode: - maieutica socratică la greci; lectura la romani, conversaţia
şi demonstraţia în iluminism, activitatea practică, de laborator - epoca modernă.
Pedagogia poate fi:
- preşcolară, şcolară, a adultului, experimentală, a culturii, socială, pedagogie specială etc.
- preşcolară, şcolară, a adultului, experimentală, a culturii, socială, pedagogie specială etc.
2. Sistemul ştiinţelor educaţiei este un sistem pluridisciplinar, alcătuit din
totalitatea disciplinelor ştiinţifice care au ca obiect de activitate fenomenul
educaţional.
În cadrul sistemului
ştiinţelor educaţiei avem de a face cu un fenomen de interacţiune şi
interdependenţă între ştiinţele componente sub forma unor relaţii de tip
interdisciplinar, intradisciplinar şi multidisciplinar.
Sistemul ştiinţelor educaţiei cuprinde:
1. din perspectivă interdisciplinară legături ale
pedagogiei cu: psihologia,sociologia, antropologia, istoria,biologia,filosofia
etc.
2. din perspectivă intradisciplinară pedagogia
preşcolarului, a şcolarului mic, cea comparată, teoria educaţiei, curriculum
etc.
3. din perspectivă multidisciplinară metodica
predării: psihologiei, biologiei, antropologiei, sociologiei etc.
luni, 13 ianuarie 2014
ARTA EDUCAȚIEI
Pedagogia este un sistem complex de cunoştinţe care nu poate fi tratat exclusiv după
mijloacele ştiinţei, ale filosofiei, ideologiei sau artei. Autorul a identificat
două mari stratificări, demarcate prin „obstacole epistemologice": între
preştiinţă şi ştiinţă, pe de o parte, între ştiinţă şi metaştiinţă, pe de alta.
Pe
lângă această primă departajare pe verticală se face și distincţia dintre arta
şi ştiinţa educaţiei.
Etimologic,
termenul “artă”
sugerează o meserie sau o profesie (lat. „ars, artis" = talent, pricepere,
meserie, îndemanare). În pedagogie, cuvântul „artă" se foloseşte, în
funcţie de context, ca sinonim pentru îndemanare profesională, tehnologie,
meserie şi cunoaştere estetică a faptelor educative.
Arta
educației cunoaște trei sensuri: pedagogia
artizanală (sau practică), pedagogia artistică (sau estetică) şi pedagogia
comprehensivă (sau hermeneutică).
Putem deosebi trei mari direcţii ale
„artei educaţiei":
1.
în sensul tehnologic, arta şi ştiinţa
educaţiei apar ca două referinţe opozabile. Dacă ştiinţa educaţiei
desemnează
cunoştinţele obiective şi verificabile, arta cuprinde tehnicile deduse din
această
ştiinţă
.
2.
Sensul estetic rezultă din antiteza
cunoaştere conceptuală / cunoaştere intuitivă. Este opoziţia
dintre
cunoaşterea adevărului şi cunoaşterea frumosului.
3.
Sensul psihologic al artei educaţiei
se referă la relaţiile intersubiective dintre educatori şi educaţi, la
mecanismele
de proiecţie interpersonală prin empatie, simpatie, comuniune simbolică şi
rezonanţă afectivă.
A. Pedagogia artizanală
Această
„artă"consideră educaţia ca o măiestrie, o îndemanare practică sau un meşteşug
transmis de la o generaţie la alta. O astfel de pedagogie spontană se
caracteriza prin câteva elemente: producţie pe scară mică, eficienţă imediată,
păstrarea riguroasă a secretului profesional, încredere desăvarşită în propria metodă,
transmitere din tată în fiu.
În
prezent, pedagogia artizanală nu se mai bucură de acelaşi prestigiu ca altădată,
una dintre cauzele acestui lucru fiind faptul că termenul „artizanal" are
conotații depreciative care sugerează o activitate de meşteşugar, de diletant în
materie. Pe de altă, profesorii dețin o pregătire specializată şi fundamentată
teoretic, încat o abordare artizanală din partea acestora ar fi nepotrivită.
Pedagogia
artizanală sugerează şi alte aspecte, deficitare din societate, aducând o
abordare mai apropiată de realitate şi o anumită modestie în ceea ce priveşte
limitele şi posibilităţile educaţiei. Ea pune accentul pe partea practică a
educației, considerând drept esențial momentul desfășurării propriu-zise a
procesului instructiv-educativ.
De asemenea, acest tip de pedagogie pune în
evidență unele din valorile tradiţionale ale profesiunii didactice: creaţia
spontană, încrederea în metodă, solidaritatea profesională, mândria locală,
recursul la înţelepciune.
Termenul
de pedagogie practică a fost introdus la inceputul secolului, de Durkheim în
Franţa şi Willmann în Germania.
B.
Pedagogia artistică
Cea
de a doua variantă a „artei educaţiei" readuce în discuţie antinomia
dintre cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea artistică, cele două forme
simetrice ale cunoaşterii armonizându-se: educaţia implică în egală măsură o
cunoaştere analitică, indirectă şi conceptuală, ştiinţifică, şi o cunoaştere
sintetică, directă şi intuitivă, artistică.
Din
perspectivă estetică, „arta şi ştiinţa educaţiei" sunt efectul unei
confuzii
mascate de
un stereotip: este confuzia dintre pedagogie şi obiectul său. Acţiunea educativă
angajează formele cunoaşterii sensibile : armonia, frumosul, transcendenţa,
comunicarea empatică, sublimarea, fuziunea subiect-obiect, transfigurarea metaforică
etc. Dar pedagogia nu este o acţiune, ci
o
disciplină normativă consacrată acestei acţiuni: ea poate fi deci cel mult
ştiinţa unei arte, deci o estetică a educaţiei. Această abordare estetică este
justificată și de faptul că educația are toate caracteristicile unei opere, ale
unei creaţii spontane, situaţiile educative fiind ele însele o creaţie
perpetuă: ele nu se repetă niciodată identic şi se adaptează mereu persoanelor
participante. Mai mult, se poate spune că educaţia nu operează niciodată cu
„adevăruri", în sensul limitat pe care îl accept ştiinţa pozitivistă. Ea
utilizează mai degrabă categorii ideale, proiecte şi imagini: educaţia este
miracol, devenire şi speranţă. Acesta este și motivul pentru care formarea
omului se dezvăluie ca o experienţă estetică prin care nu se descoperă un
adevăr
preexistent, ci se proiectează o stare de perfecţiune şi armonie. Educatorii nu
sunt niciodată indiferenţi şi neutri faţă de „obiectul" lor: din contră, îi
atribuie o valoare care transcende caracteristicile lui fizice imanente.
În
cultura greacă pedagogia era numită „paideia", acest termen fiind în
esenţă o categorie estetică.
Contrar
sensului tradiţional al educaţiei, paideia nu se limitează la procesul de
instruire conştientă sau la pregătirea tinerilor pentru a se implica social
într-o comunităţi. Paideia constă mai degrabă în a da formă însăşi vieţii:
considerând fiecare situaţie de viaţă ca un mijloc de a se construi pe sine şi
ca o parte a unui proces mai vast de conversiune a faptelor în valori, a procedeului
în scop, a speranţelor şi proiectelor în rezultate. Studiile mai noi au intărit
această interpretare, ajungând la o exagerare: proiectele de lecţii au devenit
adevărate scenarii didactice. Ca şi la teatru, însă, „publicul" nu este
niciodată acelaşi: elevii sunt diferiţi de la o „stagiune" la alta şi
chiar de la o „reprezentaţie" la alta. La rândul său, profesorul-actor are
de fiecare dată o altă prestaţie, de la un spectacol la altul, mijloacele sale expresive
sunt tot mai variate.
Fără
public, fără participarea elevilor, interacţiunea profesor-elev s-ar deregla. La
fel ca şi în teatru, unde cunoştinţele teoretice despre ştiinţa interpretării
sau indicaţiile regizorului nu sunt
suficiente,
tot aşa şi în predare nu este de ajuns să cunoaştem psihologia copilului sau
regulile ideale ale metodei: aceste precepte trebuie însufleţite, trebuie
completate de arta dedublării didactice.
Profesorul
nu este, totuşi, o vedetă. El işi asociază auditoriul care, adeseori, îi
completează şi sancţionează
replicile.
Predarea este o comunicare reversibilă în care rolul elevului este complementar
rolului profesorului. Elevul se proiectează şi el într-un rol; el acceptă o
convenţie instituţională şi regulile vieţii şcolare.
Pedagogia
comprehensivă
Unul
dintre obstacolele epistemologice ale ştiinţelor umane este aspiraţia la integralitate.
Această viziune globală a omului este revendicată de fiecare ştiinţă umană în
parte: pornind de la studiul unor fenomene particulare (viaţa psihică,
relaţiile sociale, limbajul), psihologia, sociologia şi lingvistica ne propun,
fiecare, propria sa versiune a „omului total".
În
cazul pedagogiei, care şi ea revendică un „obiect" vast, extrem de
complex, dilemma insurmontabilă este dacă putem avea acces la totalitate cu
mijloacele tradiţionale ale ştiinţei. Pentru a depăşi acest obstacol, unii autori
au propus un hibrid epistemologic care să înglobeze atât cunoaşterea faptelor,
cât şi înţelegerea semnificaţiei de ansamblu.
Acest
mod de cunoaştere se apropie de cea de a treia semnificaţie a „artei
educaţiei", sensul psihologic, interpersonal şi hermeneutic. Este arta de
a înţelege motivaţia şi maniera de
a fi a
partenerilor, prin dinamică eu-celălalt, proiecţie interpersonală şi empatie.
Este arta de a se transpune în personalitatea elevilor, de a le sesiza
aspiraţiile şi problemele, arta de a trata pe ceilalţi nu ca „obiecte"
pasive, ci ca subiecţi şi coparticipanţi la opera pedagogică.
În
concluzie, atunci
când caracterizăm un elev nu trebuie să ne bazăm pe produsele sale anterioare
nici pe mediul social din care provine, ci pe descrierea precisă a
comportamentului său şi a conduitei sale, dar şi pe situaţiile în care se
manifestă acest comportament şi această conduită, specificul acelei situaţii.
Pentru realizarea acestor lucruri profesorul trebuie să-și pună în evidență
abilitățile de cadru didactic eficient, ceea ce implică și argumentează ideea
că pedagogia este o artă.
Despre Coursera
"Classes offered on Coursera are designed to help you master the material. When you take one of our classes, you will watch lectures taught by world-class professors, learn at your own pace, test your knowledge, and reinforce concepts through interactive exercises. When you join one of our classes, you'll also join a global community of thousands of students learning alongside you. We know that your life is busy, and that you have many commitments on your time.
Thus, our courses are designed based on sound pedagogical foundations, to help you master new concepts quickly and effectively. Key ideas include mastery learning, to make sure that you have multiple attempts to demonstrate your new knowledge; using interactivity, to ensure student engagement and to assist long-term retention; and providing frequent feedback, so that you can monitor your own progress, and know when you've really mastered the material.
We offer courses in a wide range of topics, spanning the Humanities, Medicine, Biology, Social Sciences, Mathematics, Business, Computer Science, and many others. Whether you're looking to improve your resume, advance your career, or just learn more and expand your knowledge, we hope there will be multiple courses that you find interesting."
A big project!!https://www.coursera.org/
Citate..
“Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicilor concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii. Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna impacate, ci si in filosofarea lor.”
Gr. C. Moisil(1906-1973)
„Educaţia are dificila misiune de a transimite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil”
JacquesDelors
sâmbătă, 11 ianuarie 2014
Ce este educația??
Ce este educația??
Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi. (John Dewey)
Educaţia este descoperirea treptată a ignoranţei noastre. (Will Durant)
Educaţia este o armă ale cărei efecte depind de cine o ţine în mâini şi spre cine este ţintită. (Stalin)
Educaţia este puterea de a gândi limpede, puterea de acţiona bine în lucrarea lumii, puterea de a aprecia viaţa. (Brigham Young)
Educaţia înseamnă să ştii unde să te duci pentru a găsi ceea ce ai nevoie să ştii; şi înseamnă să ştii cum să foloseşti informaţiile pe care le afli. (William Feather)
Educaţia este cheia ce deschide poarta de aur a libertăţii. (George Washington Carver)
JOHN LOKE - biografie
JOHN LOKE
(29.08.1632, Wrington, Anglia –
28.10.1704, Oates)
- filosof empirist, psiholog și
remarcabil teoretician al educației.
- studii secundare la West minister School (Londra), unde a studiat mai
ales limbile vechi (latina, elena, ebraica)
- 1650 – obține licența într-un colegiu din Oxford.
- 1660-1670 – lector de limbă greacă, retorică, filosofie morală la Oxford.
- din 1666 – se angajeajză consilier, medic și preceptor în familia
contelui de Shaftesbury, ocupându-se de educația fiului și nepotului acestuia.
- 1675 – obține licența în medicină la Oxford.
- în 1684 – Edward Clarke, alt aristocrat englez, îi solicită lui Locke o
serie de sfaturi pentru educația fiului său de opt ani. În urma corespondenței
dintre cei doi apare volumul “Some Thoughts
Concentring Education” (Câteva
cugetări asupra educației, 1693). Însă, înainte de acesta, autorul cugetărilor
se remarcase ca filosof prin opera “Încercare asupra intelectului uman (1690)”
În urma a îndelungate cercetări, Locke afirmă că “la baza
cunoașterii se află experiența”. La naștere, sufletul omului este o „tabula rasa”, orice cunoștință este rezultatul experienței, noțiunile
se constituie din materiale oferite de simțuri.
În opera sa pedagogică, “Some Thoughts Concetring
Education” întâlnim recomandări, sugestii pentru părinți, care pot fi grupate
în trei capitole: educație fizică, educație morală și educație intelectuală.
John Locke acordă o foarte mare importanță educației în
procesul devenirii ființei umane (nouă zecimi din oameni sunt ceea ce sunt,
buni sau răi, datorită educației). Pedagogul englez aspiră către un om cu simț practic,
întreprinzător, capabil să-și conducă bine afacerile, dar care poate să posede
și maniere alese, adică să fie om de societate. De asemenea, Locke este adeptul
educației în familie, argumentând că școala nu oferă decât instrucție, de
regulă, ea neavând capaciatatea de a educa, iar pe primul loc trebuie să se
afle educația.
Este de părere că pentru călirea organismului este
necesar un regim sever de viață, deprinderea cu oboseala, cu hrana cumpătată,
apă rece la spălat etc. Munca fizică era o altă modalitate considerată ca fiind
favorabilă pentru sănătatea organismului, dar și pentru pregătirea omului de acțiune.
Sursa: Științele educației
Dicționar enciplopedic
SPIRU C. HARET
(15.02.1851,
Iași –
17.12.1912)
- Haret a fost al patrulea român doctor în matematică și primul la Universitatea Sorbona.
- Mai 1896 – raportor al Legii învățământului primar și primar normal de sub ministeriatul
- Din 1897 – ocupă în trei rânduri funcția de ministru al Instrucției și Cultelor: 31.03.1897-
- 1910 – în “Mecanique sociale” propune o explicare a fenomenelor sociale prin
introducerea aparatului matematic. Savantul român considera că în societate acționează trei factori: economic, intelectual și moral.
Prin Legea învățământului secundar din 1898 cele două grade de învățământ au dobândit o organizare și orientare mai adecvată noilor cerințe ridicate de dezvoltarea economică și culturală a României la sfârșitul secolului al XIX-lea .
Printre prevederile legii din 1898 referitoare la învățământul superior apare și cea care privea înființarea seminarului pedagogic ca instituție de pregătire a corpului didactic pentru învățământul secundar.
În activitatea sa, Haret a fost ghidat în permanență de o serie de principii de politică școlară, întemeiate la rândul lor pe principii pedagogice.
Sursa: Larousse
Abonați-vă la:
Postări (Atom)